Să-nceapă dansul!

pe o mare de cerneală

2008-07-29T02:53:00.002+03:00

am pornit toţi, într-o vară

pe un vapor fermecat

visele ne-am îmbarcat.

altfel am să mă omori

2007-10-06T00:50:00.000+03:00

citeam că îngerii plâng cu lacrimi de sânge. zboară încet prin cameră, atunci când adormim împreună departe, şi-apoi se duc să bea un stejar. s-a lăsat întunericul. ei îşi şoptesc cuvinte de disperare şi-şi cântă suav cele 3 note false, iar pe tine te-au uitat. în liniştea somnului tău, îngerii ţopăie pe nori. ei, deodată, scutură în mâinile mele mici, ţepi de trandafiri din spărturile ochilor tăi.

deşi nu cred în cuvinte, astăzi am să beau ploaie, nu whisky.

Nostalgie

2007-09-03T21:56:00.000+03:00

(1)

(2)

Gheorghe 1844 vs. Gheorghe 2007

2007-07-27T14:23:00.000+03:00

=> Romania 2007
=> incapacitatea de a construi un brand Romania

Propunere: sa-l folosim pe Gheorghe de la 1844.

Sa ne mai miram ca astazi toata lumea e preocupata de brand-uri!?

2007-07-26T23:04:00.000+03:00

Gheorghe si brand-ul

2007-07-25T13:31:00.000+03:00

Te intrebi ce-i asta?
Raspunsul: unealta de branduit.
P-asta o folosea badea Gheorghe la 1844 pentru a imprima pe cas
un semn distinctiv, de regula, cu referire la numele de familie.
Astfel, duminica, in targ, omul stia unde sa revina.
Bineinteles, numai in cazul in care i-a placut cel de saptamana trecuta.

Sa ne mai miram ca astazi toata lumea e preocupata de brand-uri!?

0746SUNA-L

2007-07-08T16:51:00.000+03:00

Poate-mi spune cineva /

2007-07-06T13:09:00.000+03:00

Am ajuns devreme la servici azi. Atât de devreme încât la interfon mi-a răspuns un ţiuit înfiorator, iar uşa mi-a zis suav "buh-bye". Ce se face în situaţia asta?
mec. Donalds desigur. În curtea interioară, un pai roşu sta înfipt într-un lipton mic (frumos şi sănătos). Citesc.
Bătaia vântului de sub umbrele deschide articole neînţelese. Mda. "Ţara doarme placidă iar inocenţii zâmbesc în somn". Semnat: Gheorghe. Andrei Gheorghe.
Sunt greu de ucis şi mă atacă barbarii. 24fun e prea deep minded pentru mine! Pe lângă acestea, am evantaie şi poveşti cu parole pierdute. Ah, ce copilării, câtă durere, ce viaţă...
Mie îmi place Florin Iaru. Visează la babele de la ultimul etaj dintr-un bloculeţ de pe strada unde lucrez eu :).

Mă plimb cu drujba pe la mec. Te-aştept...

Persuasiune

2007-04-24T02:50:00.000+03:00

Vineri către sâmbătă. Mereu...

2007-04-07T02:07:00.000+03:00

Crezi că aş avea putere să mai trăiesc fără secundă?! Clipă prin fiecare vineri către sâmbătă în care trupul gândeşte cu inima.
Acum, la doua noaptea, cu cafea amară şi ciocolată neagră, dispreţuiesc o tulburare ce mă fulgeră mereu, mereu...
dar tu lasă. au revoir.

... mai e o vineri curând.

Requiem

2007-02-21T02:39:00.000+02:00

Dupa furtuna...

2007-02-12T11:28:00.000+02:00

...urmeaza linistea.

Nu mai am ce sa scriu si nici nu mai am chef.

Noapte buna... sau buna dimineata!

Despre elefanti

2007-02-09T12:08:00.000+02:00

Toate natiunile au scris cate ceva despre elefanti.

Francezii: "Viata sexuala a unui elefant" ; "Cum sa gatesti un elefant in 1000 de retete"

Englezii: "Elefantii pe care i-am vanat in safari"

Scotienii: "Elefantul si influenta sa asupra culturii si vocabularului scotian"

Americanii: "Cum sa faci mai mare si mai bun un elefant"

Finlandezii: "Ce cred elefantii despre poporul finlandez"

Germanii: "O scurta introducere in lumea elefantilor. Vol. I - VII "

Islandezii: "Cum sa decongelezi un elefant"

Romanii: "Cum sa achizitionezi un elefant in rate"

Sa traim bine.

fericire

2007-02-09T10:46:00.000+02:00

astazi nu te mai zgarii cu ciocanul pe ochi.
astazi te rog pe tine sa vii sa ma omori. dar fara prea mult tam-tam si fara "de ce?" sau "cum?" sau alte intrebari. doar vino si omoara-ma. si vezi tu dup-aia...
ceva rapid, te rog... sa nu dureze mult si sa nu simt durere.

pe de alta parte, as vrea sa ma bat cu cineva. sa ne caram la pumni pana nu mai simtim decat o mica farama de viata in noi amandoi. si apoi sa ne oprim. si sa o luam de la capat peste doua zile.

ar fi frumos daca as putea sa si alerg. sa alerg fara nici un scop, fara nici o destinatie. doar sa alerg si sa ma doara... sa ma doara muschii, sa ma doara splina. si atunci... sa mai alerg inca putin. stiti desigur, ca-n fight club.

sau sa nu fac nimic din toate astea si sa stau s-astept. poate poate...

Altarul

2007-02-07T23:24:00.000+02:00

Vine bietul homo faber la altarul ingrijit de homo cogitans si
il intreaba: cum sa fac un filtru sa scap de saracie? Oracolul
il invata sa faca masini cu abur, sa mearga mai repede, sa
nu vada nici la dreapta nici la stanga, cum sa faca lumina
electrica sa poata lucra si noaptea
-Mi-e foame.
-Ia-ti televizor.
-Mi-e sete.
-Ia-ti telefon.
-Mi-e dor.
-Citeste gazeta.

Grigore C. Moisil

Povestea cu muntele sau fericita calatoria pe teritoriile dreptatii

2007-02-05T19:30:00.000+02:00

Personaje

John- as himself

Actul IV-Scena I

E o camera din tavanul careia atarna un bec. Sub el sta John. Sta si se gandeste. Sta si gandeste cum a ajuns aici. Sta si vrea sa se miste. Se ridica si merge cativa pasi dupa care se aseaza. Degeaba s-a ridicat ca nu s-a miscat. E tot acolo si chiar daca nu ar fi inconjurat de patru pereti, tot nu ar putea fugi. Numai o pacaleala sau o minciuna l-ar putea face sa nu resimta greutatea ce il apasa si trage in jos. Acum numai inchizand ochii poate reveni. Acum e clar si pentru el cine a fost.

Inchide ochii si ii deschide: cineva inainteaza prin ploaie in padurea de la poalele muntelui. Apoi incepe sa urce versantul si dupa ce copacii raman in urma ajunge la o pestera. Intra in ea si pe o piatra ce ii ajunge cam pana la sold gaseste lemn. Il ia si face foc si se incalzeste pana ce se usuca. Afara iese Soarele si el se duce si ia o bucata de lemn din padure si o pune in locul celei pe care a ars-o.

John:- Dar daca nu vrei foc?

Cortina.

Să dorm...

2007-02-04T01:08:00.000+02:00

... printre fulgi de zăpadă şi fum cu scorţişoară.

Razboiul

2007-02-02T14:44:00.000+02:00

I propose a winner take all shoot out for owners of the venerable K-1000,

KX and other vintage film cameras Vs all of the digital folks. In the interest of

fairness, everyone shoots without batteries! We'll compare pictures to see who the winners are!

- and to be equally fair no one is to use film !!

în amintirea lui Tlequiaquilo

2007-02-01T14:51:00.000+02:00

am plecat
să-mi împrumut
de la un Ceva
multidimensional
o zi de joi,
terminată într-o vineri
de foc.

Poate că...

o voi da înapoi
când mă întâlnesc
cu Roxie.

Dar pân-atunci,
vreau să rămân
(doar pentru noi)
cu o plăcută...
zi de joi.

Intarzieri 1

2007-01-31T19:59:00.000+02:00

Intarzieri 2

2007-01-31T19:47:00.001+02:00

(blank)

2007-01-31T01:08:00.000+02:00

Nu am reusit sa editez postul precedent, asa ca spun si eu aici La multi ani!

Si mai am un ultim cadou...

La multi ani

2007-01-30T21:18:00.000+02:00

Daca ai sti

2007-01-30T15:31:00.000+02:00

...
te-ai acoperi fara
sa te destrabalezi cu
pasiunea
care a ucis 300 000 de oameni
la hiroshima
sau a excavat roci lunare
si le-a facut praf si pulbere
zdrobindu-le
in cautarea ta
in cautarea-ncurajarilor tale pierdute

---------------------------

mi-au dat o medalie
pentru ca te-am visat

( L. Cohen )

Articol ca un status quo

2007-01-23T23:19:00.001+02:00

Nu mai pot să scriu. Mă pierd galant în jocul cu mărgele negre. Minute mai târziu, halucinaţia unei scântei e identic nulă. Dulce şi amară, urcă şi coboară. Bizară.

Wish you were here

2007-01-17T23:48:00.000+02:00

So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?
And did they get you to trade your heroes for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.

Câteodată

2007-01-16T01:45:00.000+02:00

Când plec, de fapt nu plec deloc. N-ar fi frumos să ne trezim cândva, vrând nevrând...? Să intre vântul uşor prin geam... să-ţi fie frig, dar să nu misti ca să nu schimbi universul meu inert. Să vrei să afli unde a dispărut reflexia pierdută prin ochii mei, seara. Bătăi de inima intense, neînţelese. Mă prefac că nu ştiu. Sau poate uit uşor. Când te ţin închis, şi-ncerc aproape disperată de pasiune să mă-nchid cu tine, amestecăm o lume-ntr-un pahar, într-un pachet, între buzele mele. E şi mai simplu.
Câteodată când tremur îmi pierd echilibrul. Înţelegi ce vreau să nu spun? Şoaptele mă cheamă deşi nu le-aud. Câteodată mă laşi să fug. Singură nu ştiu unde e departe. Vino cu mine! Acum multe secunde, când imi pierduseşi ochii, tu cum credeai că plâng? Nu. Cuvintele negăsite, uitate oricum la atingerea ta, ma înconjoară suav. Mă sperii când nu te-nteleg... şi totuşi. Mireasma uşoră a pielii explică tot ce nu-mi spui. Acum atârn uşor în timpul tristeţii. Nu voi scrie că mi-e dor. Peste el trăim mereu. O să deschizi de un milion de ori aceeasi uşă. Să nu uiţi o secundă.
Iubeşte-mă.

Variabile de cotare

2007-01-16T01:09:00.000+02:00

m-am tesit. era sa-mi rup o unghie. un pic nelinistit, dar sigur pe altii. nu-i nici o problema. observ ca ai o muchie care iese in afara. ori ti-o ascuti, ori o ascunzi, ori o tai de tot. ori toleranta tinde catre 0. e bine ca macar amandoi avem rugozitati. materialul cu care lucram e de vina. daca nu iti convine, fa o rotatie de 360 de grade si vezi daca s-a schimbat ceva. e? inseamna ca esti tu de vina. si poate ar trebui sa ai o raza mai mica cu mine.

pentru ca un sarut este echidistant intre noi.
doar daca nu ii dam o adancime mai mare.
si il decupam din zi.

Prestigiul unui stop cardiac cu aroma de broccoli

2007-01-13T02:49:00.000+02:00

am impresia ca e bine sa te lasi pacalit din cand in cand. te si motiveaza, dar fara finalitate asa cum nu trebuie. spectacolul ce ti se desfasoara in fata ochilor este cel care te frapeaza. nu are rost sa incerci sa afli secretul, sa afli cum functioneaza lucrurile, cum de iluzia isi face efectul asupra ta. stii foarte bine ca atunci cand vei descifra acel secret, totul va deveni banal si neinteresant. totul se va narui si nu vei mai avea pentru ce.
iti face de multe ori placere sa fii pacalit. sa te intrebi "cum se poate...?". sa iti pui deasupra capului niste semne ale mirarii intr-un balon alb, ca in benzile desenate. stii ca de asta ai nevoie. fara mister nu mai ai ce-ti apartine.

am auzit ca atunci cand te uiti noaptea, pe intuneric, in oglinda, iti vezi sufletul. rationalul intra si el un pic la banuieli si te gandesti ca asa ceva nu este posibil, cu toate acestea vrei sa incerci pentru ca detii una dintre cele mai interesante virtuti in calitate de fiinta umana fara drept de apel: curiozitatea. asa ca te duci frumos, inainte sa te culci, in baie, nu aprinzi lumina si te uiti in oglinda. imaginatia are un spirit ludic irefutabil si, daca te chinui doar un pic te vezi si in oglinda. cum se face ca ai uitat geamul de la baie deschis tocmai acum? o boare de vant iti patrunde in spirit si tranteste usa din spatele tau. niciodata nu ai fost mai aproape de un kaput.

in momente de genul acesta, gasesc ca cea mai potrivita solutie este o dieta pe baza de broccoli. cu invataturi din partea celor la care tii cel mai mult, cei care sunt pe cale sa plece de langa tine. sa asculti intotdeauna de ei. te invata ce pantofi sa porti, ce legume sa mananci si cum trebuie sa spui oricand "multumesc!".

deci mi-a placut...

Eto

2007-01-08T10:59:00.000+02:00

adânc în
noaptea lungă simţi un fior
o stea mică sub cerul glacial
zbiară uşor
de frig sau de durere. teamă.
atât de aproape acum
privirea ta de sub castani
a mai ramas;
paşi diferiţi. poate doar locul e acelasi.
trebuie
să prind parfumul ăla mut. să fiu
...
eu
...
şi să-nţeleg ce ţipi şi tu fulgerător.
sau nu.
să simt.
sau nu. nu / vreau. nu / ştiu. te rog.
vino.

şterge!

furia rosie turbo

2007-01-03T01:37:00.000+02:00

aveam o bicicleta pegas d-aia mica de care aveau toti copiii cand erau tanci. imi placea la nebunie. la tara la mamaia era locul perfect in care puteam sa o folosesc. strada avea de o parte si de alta cate un sant si doar pe o parte un drum pietruit, in cealalta parte pamantul fiind batatorit de la cat au mers oamenii pe acolo creand o poteca de pamant. in fata fiecarei porti exista asfalt de o latime un pic mai mare decat cea a portii pentru ca se afla de o parte si de alta si cate o piatra lunga pe care se putea sta... mie imi placea la nebunie sa merg prin sant si sa fac slalom printre copacii pe care fiecare om ii avea in fata casei. mergeam pana aproape de casa lu' finu' si apoi ma intorceam pana la ulita la noi si tot asa... odata imi luasem bicicleta noua si m-am luat la intrecere cu catalin, de la elena (care statea un pic mai inainte de finu') si pana la ulita, dar nu am fost atenti la amenanjatul traseului asa cum era cuvenit unei curse de o asemenea anvergura, si la viorel in fata am intrat cu toata viteza intr-o fata care se juca cu alti copii pe-acolo si am cazut. m-am julit, bicicletei i-am indoit ghidonul, dar nu foarte tare. fata nu mai stiu ce a patit. chiar si dupa cazatura ma descurcam admirabil cu cele 18 viteze ale bicicletei si eram singurul care putea sa mearga la perfectie cu bicicleta cu cadru de dama ( deh, eram mic, nu puteam sa ma urc pe celelalte ) in ciuda ghidonului stramb. inainte de ea, am avut o bicicleta BMX de care eram la fel foarte mandru pentru ca nu mai avea nimeni pe toata strada. sora-mea avea una mai mare pe care am confiscat-o atunci cand ea crescuse indeajuns de mult incat sa nu-i mai placa sa folosesasca vehicule cu doua roti.

imi placeau mult si gumele alea tatoo parca se chemau. le tin minte si ambalajul: era negru cu scris alb si un font din acela de scriau samuraii cu el (sau cel putin asa mi se parea). gumele erau de vanzare la laurentiu, vis-a-vis de viorel. ce era special la gumele tatoo era faptul ca, surprinzator sau nu, primeai un tatuaj cu fiecare. preferatul meu era tatuajul rechin. imi placea sa trag de piele ca sa vad cum se face rechinul mai mare si mai fioros. daca erai atent cum te speli, tatuajele tineau si o saptamana. toti baietii de pe strada ne luam gume din alea si ne umpleam mainile de tatuaje incepand de la incheietura pana la umar. cand primeam bani de la bunica, ma duceam sa-mi iau guma de la laurentiu si ocazional guma turbo, pentru ca primeam poze cu masini misto si le lipeam pe frigider. sau cu testoasele ninja. odata, maica-mea s-a enervat ca de fiecare data cand venea sa ma ia aveam mainile pline de tatuaje si mi-a zis sa nu ma mai vada cu ele. asa ca de fiecare data cand trebuiau sa vina parintii sa ma ia inapoi la bloc, ma duceam la baie si ma spalam pe maini si frecam cu sapun pana mi se inrosea pielea ca sa scot tatuajele.

aveam si televizor la mamaia. si in fiecare zi la ora stabilita il deschideam si ma uitam la serialele mele preferate de desene animate: furia rosie turbo si macron 1. macron 1 era un robot, iar furia rosie turbo era o masina condusa de un nene cu plete blonde. amandoi erau de partea binelui evident. odata, cand eram intr-o ora la scoala, m-am apucat sa cant melodia de la inceputul serialului macron 1 intr-un mod foarte soptit. domnisoara invatoare m-a vazut si m-a intrebat "ovidiu ce fredonezi acolo?". eu i-am raspuns "nimic, domnisoara invatatoare. nimic."...

in mod incredibil, atunci cand eram mic imi placea la nebunie sa ma joc cu masinutele. aveam unele superbe, obtinute prin presiuni repetate de la parinti. din acelea mici, de la firma matchbox. se gaseau prin magazine din jurul unirii de pe acolo... pe la cocor, pe la bucuresti... aveam un ford probe (prototip evident), un audi avus quattro de care eram pur si simplu indragostit de felul in care arata, si multe altele... aveam si un garaj pentru ele, cu lift foarte misto... si un pod. inainte sa am aceste doua constructii, mergeam in colt la tanti ioana, la intersectia dintre ulita si strada noastra, si ne sapam in pamant garaje. ori cu mana, ori cu batul. mi se inegreau unghiile. ionut avea cele mai tare garaje, le facea foarte frumos, cu rampa de intrare, cu mai multe camere. tot el facea cele mai tari baraje. atunci cand ploua, prin santurile de pe marginea strazii curgea apa si noi ne apucam sa facem baraje ca sa nu treaca apa. le faceam din namol si le intaream cu pietre ca sa nu patrunda apa deloc.

imi placea sa adun bete cand eram mic. cu cat erau mai drepte si lungi (fara aluzii va rog), cu atat imi placeau mai mult. iubeam cu desavarsire zgomotul pe care il faceau atunci cand le agitam prin aer. un vajait cu atat mai frumos, cu cat batul era mai lung. odata l-am lovit pe catalin cu un bat pentru ca nu voia sa imi dea o masinuta care era a mea. a inceput sa planga si mi-a aruncat masinuta. a plecat din curte acasa. imediat mi-a parut rau pentru ce am facut. peste cateva zile ne-am intalnit si totul a fost uitat. atunci cand esti mic, nici macar nu trebuie sa spui ca iti pare rau, un zambet este de ajuns si totul este uitat. cand cresti mare, zambetul nu mai are puterea pe care ar trebui sa o aiba pentru ca oamenii sunt prea ocupati ca sa ii cuprinda sensul. si cuvintele goale si fara greutate capata un inteles prefacut.

zambet.

Eis

2007-01-02T22:46:00.000+02:00

Nu pune mâna ta caldă pe lacul îngheţat. Mai bine te-ai trânti un pic în noroiul din jur. În rochia-ţi albă, lungă, arăţi ca o fantasmă. Îţi simt inima bătând uşor, uşor şi parc-aud cum curg încet lacrimi roz pe obrajii tai. De ce plangi? Esti fericită. Încetează! Te mişti atât de încet pe marginea subţire, de parcă ai vrea să-ţi aminteşti motive pentru care să mergi un pic mai repede.
Uite-te în zare. Hai.. nu fi fricoasă, prostuţo. E răsăritul sau apusul? Ghiceşte! Mă întreb dacă cei din jurul tău sunt oameni sau copaci. Ah, nu-mi place singurătatea asta. O cascadă ar fi minunată. Ador sunetul apei căzând de la înălţime mare. Lovindu-se mereu de gheaţă. Îmi aminteşte de ceva pierdut, cândva, demult.
Draga mea, esti desculţă. Cum reuşeşti să-mi patinezi aşa? Plutesti. Respiri sacadat şi schimbi ritmul paşilor tăi, odată cu vântul. Să căutăm împreună marginea opusă a lacului. De ce te interesează ce este acolo? Poate e totul la fel ca aici. Poate e nimic. Mi-e teamă.

Te vei apleca uşor crezând naiv în fericire, dar nu se va sparge gheaţa. E doar o iluzie. Tu nu aşa vei pieri. Aşteaptă.

47 - 07

2007-01-01T23:39:00.001+02:00

mine vs yours

2006-12-31T17:39:00.000+02:00

Scena II

2:-Este vorba despre un sacou, o jacheta. E albastra, inchisa la culoare insa nu intr-atat incat tesatura tocita sa nu luceasca. Cele doua buzunare sifoneaza un pic haina si completeaza linia reverului. Inauntru sunt bani. E plin de bancnote si monede si haina atarna greu. Gulerul e schimbat si se continua cu un rever de a carei simetrie nu a fost nimeni sigur: e stramb. Cel mai ciudat lucru la acest sacou albastru ordinar este spatele, nu are despicatura. Dintr-un guler inalt pleaca materialul catre nicaieri: jos nu are cadere, in stanga e prea drept iar in partea dreapta e lasat. Manecile cad pe langa corp si indoaie umerii. Manecile sunt drepte si lungi. Manecile ajung mai jos decat buzunarele. Umerii sifonati pastreaza linia sus-jos, nasturii sunt din plastic(cu model) si captusala e reconditionata.

1:-Esti o mare minciuna, esti murdar dinauntru si se vede dupa atatia ani prin tesatura rara, ti-au cazut doi nasturi si din manecile stramte curg ate, pe langa care reveru cade prea drept cu un gulerul negru sprijinit pe alt spate crapat pe mijloc, pentru ca dreapta nu s-a inteles niciodata cu stanga, la subrat esti decolorat, sifonat si rupt, rupt esti si-n coate si in fata ai o mare pata(pe fatau), captuseala e cusuta cu fir alb de haina ca sa nu se destrame, esti aspru ca o sfoara innodata peste umerii care strang totul: buzunarele rupte de tine sunt sparte dar din ele nu curge nimic; in ele nu sunt bani, in ele odihnesc numai iluziile noastre, sacou albastru, te-a imbracat o intreaga Romanie dar nici un roman,

caci tu nu ai fost niciodata albastru: esti Rosu!

Cortina in mintea ta

Cortina peste mintea ta

Lunatico

2006-12-31T13:31:00.000+02:00

Sa vedem cum se prezinta drumul anul asta...

La multi ani!

[...]

2006-12-27T16:30:00.000+02:00

deasupra timpului tău perfid, şi-al spaţiului tău dement. Simt că ceva pică uşor şi nu ştiu sigur dacă sunt doar părţi din mine. Ca atunci când iubita, abia regăsită, de lângă tine se destramă pierdută în ochii tăi care se prăbuşesc odată cu un avion.
Probabil că peste câteva ore voi fi din nou pierdută în nişte vise.

[...]

Trebuie să mă concentrez. Undeva pe vârful muntelui din poza pe care o privesc acum se află o poveste. Jucăm un joc fără reguli în care eu sunt cea slabă. Esti prostuţ să crezi asta. A ieşit soarele aici şi acolo şi simt încet cum razele lui intră în micile-mi unghi roz. Mi-e dor de clipe ca nişte flori frumoase de câmp aruncate pe un covor prea trist. Ştii că imi place, nu? Chiar şi acum. Ieri când am ieşit din casă ningea atât de uşor şi de plăcut. Râdeam cu bucurie de aşteptare. Chiar vrei să te las să uiţi cum pot eu să îmbin un vin mai dulce ca ciocolata topită dintr-un râu, cu gandurile tale, cu vise şi-o idee? Şi poate un regret. Acum zâmbesc amar la cuvintele scrise prea uşor candva înainte să încep să nu mai visez din nou.

[...]

A mai trecut un an.

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

2006-12-22T23:07:00.000+02:00

"Tara noastra-i tara noastra,

Dulce pajiste albastra

Aripa sculptata-n dor

De lumina ochilor."

21 decembrie: Monumentul Renaşterii Naţionale, ridicat în 2005 pentru a comemora victimele Revoluţiei Române din 1989

2006-12-21T00:16:00.000+02:00

Personaje

1-John

2-John

Actul III

(Economia de piata are, dupa cum o spune si denumirea sa, ca element central piata, si este guvernata de reguli tot mai diverse. Prima enuntare elocventa si care constituia un sistem economic capabil sa explice realitatile existente a fost facut de Adam Smith in cartea sa Avutia Natiunilor, aparuta in 1776. Printre cele mai importante legi enumerate de el sunt cea a concurentei, cea a interesului, cea a cererii si ofertei, apoi cuplul de legi legea populatiei-legea acumularii. Concluziile lui Smith erau insa unele poate si mai valoroase decat legile descoperite: piata este un sistem capabil sa se autoregleze(in acel context); neinterventia omului in demersul economiei este cel mai benefic lucru pe care acesta il poate face pentru buna functionare a pietei. Legile date de el, valabile si astazi cu anumite exceptii(situatii de monopol) au fost completate pentru a ilustra cat mai fidel situatia reala. Ipoteza potrivit careia marile dezechilibre sunt urmari ale greselilor de anticipare ale economistilor pare sa fie insasi un principiu economic la fel de general si de precis ca principiile lui Adam Smith. Dar sa ilustram ce implica aceasta ipoteza: economistul(economistii) care au provocat dezechilibrul au gresit. Cum ei au avut de ales, puteau face o alta alegere astfel incat acele dezechilibre sa nici nu mai existe, sau, ipotetic exista o economie perfecta . Cum insa pe posturile de economisti sunt oameni, greselile sunt inevitabile, deci pe o perioada indefinita de timp dezechilibrele sunt inevitabile. Pe aceste principii, economia pare o stiinta din randul celor precum fizica, sau chimia iar ecnomistii par mai curand niste cercetatori. Mai mult, rolul economistilor este mai curand unul de a intelege ce se intampla in economie decat unul de a isi impune propriile puncte de vedere. Altfel spus, nu exista doua puncte de vedere la fel de eficiente din punct de vedere economic, unul impunadu-se in favoarea celuilalt.

Exista insa si economii care cred ca pot formula puncte de vedere perfecte. Si aceasta nu se datoreaza unei educatii economice extraordinare, ci unui fapt mult mai simplu: unicitatea viziunii economice. Cel care are dreptul sa propuna si sa aplice strategia economica este statul, iar economiile in care se intampla acest lucru sunt cele planificate intalnite in statele socialiste(exceptie fiind China). Economiile planificate fac insa exceptii si de la regulile ce sustin economia de piata si o fac sa prospere: nu exista concurenta, nu exista piata, nu exista cerere sau oferta, iar preturile sunt mai mult imaginare(stabilite de stat). De fapt o asemenea economie poate fi redusa la un model in care nu mai exista multi consumatori(ipoteza a economiei capitaliste) ci statul este unic producator si consumator. Cetateanul, nu produce, el nu este capabil sa produca valoare pentru care sa fie platit(pe masura), ci el este dator sa depuna munca(tot statul este cel care hotaraste ce ce meserie va avea) si pentru a o face el primeste resurse precum: hrana, locuinta, etc. Astfel omul devine o resursa ca oricare alta. Dar, situatia este, pentru a continua analogia cu stiinta, un perpetuum mobile. Comunistii au incercat sa construiasca un sistem care sa functioneze fara a pierde valoare. Deloc. Aceasta este numai o iluzie, sistemul pierdea inevitabil si nu avea cum sa plateasca decat platind si mai mult. Adica este propria sa victima. Eventual economia va ajunge in pragul colapsului. Este poate motivul revolutiilor ce au avut loc in anii 1989-1990 in Europa, si motivul saraciei crunte a marii majoritati a populatiei nord-coreene.

In Romania, in situatia unei economii aflate in tranzitie, situatia este la mijloc, statul inca are o implicare puternica in economie(situatie reglementata treptat mai ales prin privatizare), desi pare sa fi adoptat principiile economiei de piata, exista situatii in care o companie de stat face exceptie de la regulile pietei(obligatia de a plati abonament lunar la radio), sau in care un om, eventual cu functia administrativa si politica, ajunge sa fie o autoritate mai importanta decat statul, pentru o regiune(situatia baronilor locali). Cat despre raportul dintre salariat si angajator, primul nu este interesat sa munceasca mai mult pentru a fi platit mai bine ci sa munceasca cat mai putin pentru salariul sau, iar al doilea in loc sa plateasca sporit pentru a obtine servicii superioare, se multumeste in a plati cat mai putin pentru serviciile primite, sau noi ne facem ca muncim iar ei se fac ca ne platesc.)

Scena I

Dupa o plimbare pe la Curtea Veche, autobuzul 268.

1:- asa: stereotipul este un individ, e mult spus barbat, eventual cu familie, care desi se doreste sa fie un “specialist”, are urmatoarea imagine despre modul de a munci: el trebuie sa “stea” si cat timp sta sa castige bani. BANI! Nu asta e esential ci castigul. Bani ii revin, de fapt....mai corect vin, ca si cum ei trag la boss, pentru ca asa se numeste cel de care iti vorbesc, si mai corect ei “Vin pachete”. Bossu nu trebuie sa faca nimic in sensul acesta. Ba chiar dimpotriva, cu cat este mai boss cu atat isi permite sa isi “ajusteze” stilul de “stat”. Cum? Simplu: cea mai comuna dar totusi cea mai acceptata varianta este uitatut pe pereti. Toti o stiu si o practica. Un pachet de optiuni mai tare este uitatul pe net si messenger and stuff. Si asa mai departe : la cele mai inalte forme putem vorbi chiar de un castig prin cheltuiala: bossu pleaca sa isi cumpere haine, da mai nadragi, carpe frumos colorate dar in timpul acesta banii lui sunt din ce in ce mai multi pentru ca ritmul in care vine coco e mai mare decat cel in care el cheltuie. Faptul ca el cupmara haine determina o crestere instantanee a valorii sale intrinseci, banii venind in valuri tot mai mari. Rezulta de aici ca nici chiar o sesiune de shopping serios nu ii poate schimba statutul de continuu castigator de bani. Cocari,fratello! Cum isi explica insa resursele financiare limitate si chiar mici pe care le are? Nevasta(daca are)! Ea e unica vinovata pentru totate greselile lui. Nu are bani? Ea ii cheltuie. Nu are nevasta frumoasa? Ea e urata, ce truism! E de-a dreptul imbecil? Nu l-a lasat ea sa isi faca facultatea, ca daca nu era ea avea 3 doctorate...sau almanahe , dupe caz.

2:- deci vrei sa zici practic ca el se asteapta sa nu munceasca pentru castigul sau.

1:- da.....daca ar munci s-ar transforma intr-un fraier si..

2:- sustii practic ca acum distractia este prioritatea numarul unu si munca a devenit o chestie de nedorit.

1:- fals, eu nu spun ca ei se distreaza, pierdutul vremii ar fi prioritatea ........sa clarificam un lucru, fie ca ma refer la tanaru care chiuleste invariabil de oriunde ar trebui sa fie si sambata se face praf, fie ca ma refer la cel casatorit cu familion, ma refer la acelasi om. E acelasi. Cocalaru de azi e familistu de maine. Sa zicem…cat timp e cocalar se distreaza....cat? cat ii tine? Ei nu trec noapeta cu chefu. La un moment dat baietii sunt asa praf incat nu mai simt nimic, poate asta e si scopul lor, sa nu simta nimic in viata asta. Sa zicem, cat dureaza? Spartul zorilor ii prinde pulbere. Dorm lesinati pe jos in suc propriu. E adevarat: acum sunt facuti.

2:- stiu la ce te referi....romanismul

1:- te inseli amarnic. Romanii nu sunt asa.

2:- pai nu tocmai despre romani vorbeai?

1:- cine a zis ca sunt romani?

2:- hai mai lasa diferentierile de genul asta. Sunt vorbe goale.

1:- serios, ce ii face pe ei romani? Constiinta? Pai scopul lor e sa fie numaru 1, sefu sefilor. Pai asta poate fi roman? Daca ar fi, atunci un strain ar fi mai tare ca el, deci nu se poate asa ceva. El este Internationat si Universal.E apatrid. Transcede spatiul si timpul. Concret: da-mi un exemplu, de roman; roman advarat. Gigi Becali? Basescu?

2:- nimieni nu poate da un exemplu,suntem neam fara identitate, asta zici?

1:- deloc, eu pot da un exemplu!

2:- pe cine?

1:- Caragiale.

2:- care Caragiale?

1:- buna intrebare.... Nu am de gand sa incerca sa formulez un raspuns....ar fi prea greu.

2:- altcineva

1:- Brancusi, Noica, Cioran.

2:- ce zici mai....Brancusi si Cioran au fost mai mult francezi decat romani

1:- Brancusi si-a lasat pe patul de moarte toata opera Romaniei si ministrul culturii i-a refuza-o, Cioran nu a renuntat niciodata la ideile pe care le-a avut de cand era in tara....

2:- mizezi pe oameni de dinainte de Razboi!

1:- da......cred ca ma pot referi la tara de atunci ca adevarata Romanie...ce e acum e o gluma.

2:- si zici ca inainte se muncea mai mult....si nu se petrecea?

1:- ba cum sa nu?

2:- te contrazici.

1:- deloc. Uite: atunci erau asa: cei din clasa inalta, oamenii cu situatie medie si mahalagii. Poti sa vezi asta dupa cum era aranjat un oras, de la centru, zona cu palate, case de arhitectura, muzee, iar spre periferie, erau case simple si apoi cocioabe. Omul mediu muncea, si munceau pentru ca stia ca asa supravietuieste dar mai ales pentru ca le placea. Timpurile erau altfel si oamenii erau invatati de mici sa iubeasca ce le place, si ajungeau sa isi iubeasca meseria: erau meseriasii. Practic identitatea lor individuala depindea de munca lor: ca sa fie Cineva trebuia sa fie recoscuti de alti meseriasi....nu de orice fraier si astfel trebuia sa fie mai buni, mai tari.....competenta frate: cerere si oferta; concurenta: asta era legea:UE!....in cazul mahalagiilor lucrurile erau la fel......ei isi iubeau mahalaua, petrecerile ce nu se opreau, si viata inghesuita. Pai un mahalagist veritabil petrecea cateva zile, si asta nu intr-un caz exceptional.De ce crezi ca atunci in mijlocul Bucurestiului era, in locul Teatrului, o carciuma numita Zori de Zi? Sau mai incolo Crucea de piatra? Crezi ca acolo se terminau vreodata petrecerile? Crezi ca acolo se dormea? Crezi ca acolo aveai voie sa refuzi un dans? ...acum, pentru un cocalar inrait....o singura noapte e de ajuns pentru a fi biruit. Mahalagiul iubea si bautura si femeile si muzica si tovarasii, in fata carora nu putea sa fie “praf” : insemana ca nu “tine” la petrecere. Daca la aceasta mai venea si un meserias macar jumate de ora, era destul pentru a fi inveselit de simpla prezenta a unui cunoscut, chiar si destul de indepartat, care a ales sa il acompanieze chiar si numai pentru jumatate de ora. Intreferenta culturala!........Cocalaru se bucura? Nu, pentru ca cel nou venit va bea si el din alcool. Cerere fara oferta. Ideea unui mahalagiu despre viata este sa te simti bine chiar si daca viata nu este asa cum vrei. Si aveau dreptate, desi traiau in cutii sau sub cartoane si mancau ce gaseau, nimic nu ii impiedica sa fie mereu sufletisti, vezi catecele de mahala.....crezi ca era usor sa fii mahalagiu? Orice se intampla sa fii fericit...e un lux pe care multi nu si-l permit nici acum. Pe boieri ii recunosteai...erau alta lume. O lume inchisa....poate cea mai saraca.... Dar in rest, nu stiai nicicodata daca cel din fata ta era meserias sau mahalagiu Astia erau bucurestii, adevaratii bucuresti........

2:- si de ce nu mai exista, daca faceau o lume Ideala?

1:- simplu: a fost de ajuns o mana de oameni care sa schimbe totul: si e tare ca a fost foarte simplu: au amestecat cele doua lumi: toti oamenii sunt egali....adica marii perdanti nu au fost “nobilii” ci mahalagii si meseriasii care si-au vazut lumile distruse....blocurile au aparut dupa casele “lorzilor”(cele care au rezistat):divide et imepra.

2:-si satele?

1:- care sate? Au devenit orase.

2:- nu, man, stai! Numai unele au fost declarate orase...altele au ramas..

1:- fals....nu au ramas...pentru ca nu mai erau locuite de tarani ci de muncitori. Proletari! Evul Mediu! ....erau cei care lucrau la sovhozuri si colhozuri......ei aveu salariu! Cum au spart lumea taranilor, si i-au facut muncitori? Divide et impera: muti moldoveni in Ardeal....olteni in Moldova si asa mai departe.

2:-revenind......acum....despre ce curent vorbim, daca nu despre romanism?, ma refer acum pentru ca acum 17 ani...

1:- NU!......e o minciuna......din “80 iliescu a fost desemnat sa fie noul lider si a ajuns in 90: E Tzeapa..., in jurul ei se invarte Bucurestiul si Romania. Despre ce curent vorbim? Despre cel International si despre mentalitatea lui: de ce sa muncesti si sa traiesti corespunzator cand poti sa stai si sa mori de foame si de sete, sa fii rupt in coate dar sa te consolezi cu gandul ca macar l-ai tepuit pe ala pentru care “muncesti” si care nu te plateste. De ce sa crezi in Dumnezeu si sa te bucuri de asta cand poti sa il arunci la gunoi si sa iti petreci restul vietii arzind in Iad? Pentru ca nu esti roman.

DEUS ex MACHINA

In 268 se urca un mos cu ochii rosii, neras, duhnind a alcool, venind de la “munca”, il vede pe John stand jos si zice ca tinerii care e obositi sta jos domne’... in autobuz ...... tinerii care e guvernul Care tineri? Nu stiii? Nu. Care? Tinerii.................care distruge tara. Sa vezi ca intram in ue sa vezi acum apocalipsa-n romania.

Dupa care se da jos si trage o flegma pe geamul unui Ranault Megane.

Cortina.

Ultimele Probleme Booleene

2006-12-19T01:36:00.000+02:00

stau. plang. dar iata o-ntrebare: "De ce nu canta cucu noaptea?". ma caut de raspuns dar iata-mi si salvarea: "Cucu canta cucu, nu noaptea." si stau. si plang. [extras din balul UPB. si nu regret.]

Larmă

2006-12-14T04:29:00.000+02:00

astazi te zgarii pe ochi cu ciocanul.

2006-12-09T17:24:00.000+02:00

nu te speria.

astazi te zgarii cu ciocanul pe ochi.

stai pe pat si ma privesti cu ochii aia mari si albastri. crezi ca ma voi razgandi? ti-am spus ce va urma. cred ca e cazul sa incepem. mi-am adus cateva ace, ca sa te simti ca acasa. sa ne incalzim. primul merge in degetul mic de la piciorul stang. taci! nu ma pot concentra! al doilea... stai sa ma gandesc... cred ca degetul mijlociu de la mana dreapta. ca sa nu poti sa ma injuri nici macar prin semne. stii ca ma intimidez. inca unul in degetul mijlociu de la mana stanga. ca sa fiu sigur. de fapt, de ce sa ma injuri? stii ca asta trebuie sa fac. ma intelegi. ar fi frumos sa iau toate degetele la rand. si daca acele tot au 20 centimetri lungime, ar trebui sa le infig mai bine in scandura asta de pat. ce dracu' se indoaie?? parca aveam niste cuie prin pivnite. stai cuminte, vin imediat.

uite ce-am gasit! piroane! cred ca merg infipte direct in picior si in mana, sunt prea groase pentru degete. incepe sa-ti placa, nu-i asa? sa continuam, timpul costa bani. doua in maini, doua in picioare. sau... mai multe in picioare, e nevoie de mai multe. esti salvatorul meu acum. ciocanul din mana mea te place. ochii tai albastri il privesc cu dorinta, nu-i asa? tu o negi, dar eu o vad. se vede ca il doresti, il doresti ca si cum ar fi aerul ce iti intra acum in plamani si iti sustine farama de viata. ma conformez, doar de-asta sunt aici nu-i asa? ciocanul se apropie de ochiul drept, dar clipesti prea des. nu pot sa lucrez in conditiile astea! trebuie taiate genele, parc-am vazut o data intr-un film... am o foarfeca printr-un sertar pe-aici... aha! e mai bine asa, nu? sa continuam. nu mai tipa idiotule! si fara lacrimi te rog, vrei sa imi frangi inima? pupila ta moale se deformeaza sub atingerea suava a ciocanului meu. habar n-ai ce-i aia durere! habar nu ai! vezi expresia mea?? daca ma privesti in ochi si imi citesti in adancul capului, vei intelege. vei intelege ca durerea ta nu este in nici o circumstanta posibila comparabila cu ceea ce am in suflet! ah da, am uitat... tu nu poti sa ma vezi. ai orbitele cam goale. si gelationase. asta e. sa continuam.

mi-a dat tata un pistol. m-am gandit sa il cunosti. are niste amice mai mici, le cheama gloante. primul se indreapta catre tine. al doilea, al treilea. incep sa prind gustul... al patrulea, al cincilea, al saselea. mici bucati de carne din tine mi se lipesc de fata, iar sangele negru imi murdareste parul de pe picioare. dar de ce sa ma opresc? doar am doua incarcatoare. iti ocolesc inima cu gloantele atat de bine, de parca as fi nascut cu acest pistol in mana. nu vrem sa ne atingem de inima. doar nu vrei sa mori, nu?! urli ca nu ma recunosti. poate asa am fost dintotdeauna. sau poate nu. poate durerea din sufletul trebuie sa fie inteleasa si de altcineva. nu pot sa neg, imi place. dar nu imi simti durerea. nici pana acum nu o simti. sa continuam.
doar nu credeai ca ranga aia de juma' de metru sta acolo degeaba nu? evident ca nu. e al dracului de grea, dar ma descurc. stai linistit, e sterilizata, nu exista pericol de infectie. e greu sa ma descurc prin maruntaiele tale, dar am ajuns in cele din urma la ficat. il sprijin de dedesubt, un ferastrau sta sub ranga, si acum ridic. ups! s-a rupt in doua. nu te speria, se gasesc foarte usor. ferastraul ala e bun si pentru altceva decat sprijin, asa ca... un picior a plecat la plimbare. alt picior face o excursie prin vecini. jumatate de mana nu-si mai recunoaste stapanul, iar cealalta jumatate isi doreste alt stapan. sau o stapana. dar e cam golasa. ultimul membru, adica mana stanga, ti-o las ca amintire. stiu eu prin ce-a trecut saraca mana.

nu mai am cu cine sa lucrez. nu mai am obiect de lucru.
asa ca te trezesc.

despre.

2006-12-04T23:26:00.000+02:00

cateodata vorbesc mult si bine.
cateodata vorbesc mult si prost.
cateodata vorbesc putin si prost.
cateodata vorbesc deloc. si asa e cel mai bine.

piciorul meu miroase a lamaie

2006-12-04T15:57:00.000+02:00

ti-am spus doar sa ai grija
sa nu mai fugi asa incet de mine
iau trenul si ma duc amar zambind
spre-un loc de batalie veche fara uitare si fara noroc.
un drag de casa departata ma apasa
si-un dor de ce e langa mine m-a rapus
dar dau alarma si mancam salata de varza
rosie ca vinul cel dulce cules dintr-o bodega linistita.
orez cu lapte si finetti.
apa din rau loveste stanca pe care cu putin ajutor m-am ridicat deasupra cerului
si ne-am plimbat mai mult razand pe langa scurgerea de lacrimi si gunoi
pan-am ajuns gafaind durere intr-un copac vesel de mort.
un joc de carti si-o sticla de garonne se plimba usor in mintea mea
cand ma gandesc la prima seara.
si o saltea.
si-alt joc de carti si de cuvinte.
un joc etern cu clatite dansande din tava in tava
si din suflet in suflet.
padurea friguroasa cu partea ei intunecata te fac s-alergi
alegand doar o clipa de liniste in singuratate
alaturi de ei toti.
urcand in sir indian
cazand usor in amorteala si melancolie
ducand in spate nimic de carat dar tot ce-ti place
ajungi la casa crezand ca ai vazut totul si nu mai poti sa speri sa ceri nimic din viata
ca asta e uitata fericire simpla.
prin fumul din gradina alearga draga mea
gratarul canta o sonata eterna la lumina unui bec ars
schimbat in timp ce zece farfurii galbui sunt asezate migalos pe masa din sufragerie.
la masa, o oboseala dulce ma cuprinde
miros de gin si un pic de cearta draga
din brate in brate ajung sa stau pe un fotoliu mic.
alergam incet spre tren si pic usor in santu'-ntunecat
plecam spre nord
spre un loc ce nu mai este, dar poate-i bine c-a lipsit
si-ajunsi in maxi inapoi spre casa
un gust de portocale si-o manea stupida ne-nconjoara zambetele
caci plangem dupa o caciula ce-a plecat sa se plimbe in neant
dupa o lunga plimbare-n orasul prea agitat de nimicul din el.
dansam incet si fara sens
cu ochii inchisi si bratele larg aruncate in jur.
din noaptea asta tin minte o lamaie si o pereche de pantaloni isterizati
o calda cana de ceai langa un iepuras
cu nume regasit in agitatia serii.
si patul in care nu mai aveam loc dar
unde am dormit mai bine ca-ntro camera de suflet goala.
ultima masa. cu ultima farfurie spalata. si floricele de porumb pe scarile unde ne-oprim sa mai citim un rand
din trei zile lasate acolo undeva in urma
si neuitabile-n etern.
acum, acasa, printre vechile probleme
ma doare spatele, si gatul mi-a luat foc
am buzele uscate si ochii somnorosi
dar
piciorul meu miroase a lamaie
si-asa va fi mult timp.

Patru decembrie

2006-12-04T15:39:00.000+02:00

Coloană sonoră:

sufletul e plin
de răni adânci
pe care acum
vrei să le-nfrângi
toxine
şi-adrenalină
permanent se combină
iar mintea-ţi bolnavă
în declinul ei
varsă ură
peste ură

asta nu e o poveste.

2006-11-02T18:47:00.000+02:00

Imaginati-va ca stau cu degetele pe tastele obosite, intr-o camera plina de o umbra rosie calda, cu un pahar rosu, langa un foc cald. Astfel am fost acum cateva momente martora a unei intamplari. Dar nu am sa va povestesc asta acum pentru ca mi-e teama. Va sfatuiesc sa va luati un vin dulce si sa-l savurati. Aperitivul va fi neinteresanta mea poveste. Aseara am visat ca lesinam pe scarile unei cladiri dragi. Cineva mi-a zis ca reiese teama de singuratate. Poate ca nu are dreptate. Poate ca un vis e doar atat. Fara sa arate teama mea. De unde sa stie el?

Alergam agila printre foile scrijelite la diferite cursuri, cand deodata imi cad ochii pe o foaie rupta dintr-un ziar... Trag perdeaua rosie gasita in spatele unor paturi vechi de-ale mamei si las o raza timida de lumina sa-mi arate titlul: "el capitán maléfico vs el gigoló italiano". Stai! Nu te uita asa ciudat la mine! Stiu ca asta nu inseamna nimic, dar langa aceste cuvinte printate cu litere mari si rotunjite ametitor de vulgar, era o poza. Iar acea poza zdruncina toate sentimentele si principiile mele. Clatinate ireversibil pt o secunda infinita.

Oare ce-ar fi daca maine dimineata in loc sa ma duc la treaba zilnic plictisitoare mi-as face bagajele? As urca intr-un tren, fara destinatie precisa si as privi etern uimita rasaritul, lanurile de porumb, padurea, apusul, viata si moartea unei flori din vaza crapata de pe pervazul trenului. As cobori din acel vagon atunci cand as simti ca totul e destul de calm si de indepartat.

Dar sa revin la poza, caci ea e cea care mi-a amintit de nesfarsit. Un om gigant, cu parul unsuros si mintea goala statea intr-o arena asteptand sa vina. Irelevant e, desigur, ce asteptari avea. Langa arena, parca picatata de un pictor neinteles, statea o femeie frumoasa, ce-mi aminteste cumva de o stapana de mosie in vechea Anglie. Stapana pe situatie si mandra, cu un zambet nesters. Dar ce vreau sa va spun e altceva. Femeia asta avea in mana dreapta un evantai, iar pe acesta erau colorate cu tusuri si cerneluri tot felul de modele incurcate. Linii infinite, si cuburi fara forma definita. Dar, totodata, ascus parca printre acest model, statea un soricel. Un soricel de plus cu ochii mari. Asta avea femeia in mana stanga.

Albastru. Asa e cerul vara cand soarele iese la plimbare incet. Asa e bluza ce-o port eu prin bucatarie. Asa esti tu. Nu.. Nu tu. Tu iar.

Femeia aia, daca o mai tineti minte, avea in mana ei o jucarie. Un soricel de plus cu coada lunga, corpul mare si pufos cu blana roz. cu ochi albastri. Albastri ca si marea, ca si cerul. Albastri ca si ochii lui. Ai celui care a plecat, si bine a facut. Acum mult timp, desigur doar sentimental vorbind, caci cronologic a fost si nu mai este de doar cativa ani, am avut o iubire. Un dulce suflet ce-l credeam perfect, vazut acum aievea prin ochii unui soricel de plus.

Era frumos si dulce ca o visina acra culeasa primavara dintr-un cires ciudat. El alerga printre copacii verzi de-abia inmuguriti, la fel ca dragostea noastra. In secunda in care am vazut acel soricel, m-am trezit, ca intr-un vis ce nu trebuia sa-l am vreodata, uitand-ma din nou in acei ochi. Atat de clari si de agitati, imi tremurau universul si ma linisteau totodata de fiecare data cand se indreptau spre mine. Atunci, tot ce facea el era o fericire marunta, un ideal. Tin minte, cu ironie si dispret, ca o data l-am vazut strigand la mama lui. Se certau pe un motiv oarecare, una din fetele multiple ale vietii lui complicate.

Ma intreb ce s-ar fi inamplat cu noi, si cu iubirea mea, daca ziua cu ploaie nu ar fi avut loc. Din ziua aia noi nu ne-am mai iubit. Te-am facut scrum, caci asa e viata. Oare as fi fost alta persoana acum? Oare mai trista? mai superficiala si plapanda? Sau poate ar fi venit totusi candva o zi cu ploaie, iar dupa ea o noua zi senina ca cea pe care o traiesc eu chiar si-acum.

Va anunt cu drag ca mi s-a terminat cerneala tastaturii, si vinul dulce din pahar. Mi-e din nou teama de-o iubire absurda terminata intr-o zi cu lacrimi cazute din cer. Din cerul albastru. Si tremur la gandul ca el, imperfect si rau, ar putea reveni. Ii vad imaginea in ochii acelui soricel, iar acel soricel va ramane mereu intr-o poza rupta dintr-un ziar despre lupte in arene.

Un ultim cuvant azi, caci am un tren de prins si n-as vrea sa-l ratez. Copil fiind mereu, cred ca nimic nu e mai rau decat sa fi adult indragosit la cativa anisori. Sa fii lovit de nisipul primit cu ura din dragostea ce-o porti, in par si-n ochi blanzi si caprui, ce nu vor fi niciand albastri ca ai lui. Sau ca ai tai, cel ce vine acum la mine. Te-astept langa aceste taste, cu perdeaua trasa si focul cald. In tren.

Contabilitate

2006-10-26T15:47:00.000+03:00

umbra luminii e un etern joc tulburator de pasional. ma intreb daca e mai frumoasa lumina soarelui decat cea a lunii. ma intreb de ce atunci cand ploua cu lumina toti oamenii stau sub umbrele.

oamenii, in dulcea lor caricatura, gasesc cum sa se joace chiar si cu umbrele. ma intreb de ce plange un copil atunci cand i se iau jucariile. ma intreb de ce ma pot juca si in vin sec daca mie imi place doar cel dulce.

obiectele din jur sunt atat de linistite cand sufletele din umbra oamenilor sunt atat de tulburate. ma intreb cum de reusesc cuvintele sa ramana pe hartie cand fata scrie cu viteza umbrei miscate de lumina. ma intreb de ce oamenii se razbuna si nu-si dau seama.

alearga cuvintele prin mintea mea. cuvinte fara legatura si fara sentiment. as vrea un ajutor care sa le dezlege.. ma intreb daca si tu chiar ai un inger pazitor. ma intreb daca inima ingerului de sticla de pe biroul meu chiar are o bucata din inima ta. ma intreb daca in poemele neomoderniste se deseneaza o inima de sticla.

ma intreb si stau si se aduna intrebarile iar eu nu fac decat sa-mi petrec timpul pierzand o parte din lumina zilei ca sa va dau de veste ca ma-ntreb.

goodnight moon

2006-10-22T02:37:00.001+03:00

un copil fuge pe strada, fata chinuita de frica si aparenta durere...
o femeie inoata intr-o piscina dintr-o gradina alaturata cu apa cristalina cu un colac in forma unui rechin zambitor...
o angajata rebu matura frunze de sub un pom...
un batran sta pe veranda casei fumand o pipa intr-un balansor...

copilul ajunge in casa, inchide usa cu lacatul, fuge in camera lui, si se ascunde sub patura de pe pat...
mama urca pe scari cu teanc de rufe murdare in brate...
tatal bate in tavanul subsolului un nou suport de bec...
un caine se joaca cu o minge printre gardul viu...
un porumbel se aseaza pe cadrul ferestrei...
sora dezlipeste un poster cu justin timberlake...

copilul plange in hohote...
e zi...

am nevoie de model!

Stimaţi ...

2006-10-13T00:01:00.000+03:00

După ce aţi făcut rost de slr pe film (se ştie, adevăraţii sunt pe film), după ce l-aţi tunat cu obiective care mai de care mai năstruşnice, filtre, chestii, după ce aţi pozat apusuri, pisici, răsărituri, gândaci, aurolaci, păienjeni, babe, intersecţii noaptea cu expunere luungă, gagici în ipostaze artistice, maidanezi et caetera, după ce le-aţi dat la developat absolvenţilor-academiei-de-film, după ce v-aţi uitat la ele pentru o primă şi ultimă oară, e timpul să le daţi foc.

Se poate folosi o brichetă sau ochiul mic de la aragaz, caz în care recomand o pensetă sau un patent. Fotografia se ţine la vreo zece centimetri de flacără (dată la minim). Se va îndoi. Trebuie mişcată constant şi încălzită pe toată suprafaţa. Pozele alb-negru vor începe să capete o nuanţă maronie. Când începe să-şi schimbe culoarea, poza trebuie luată imediat de pe flacără. Dacă se întârzie câtuşi de puţin, va face băşici şi toată operaţiunea este compromisă. Dacă se întârzie ceva mai mult, folia protectoare se va topi şi poza va începe să fumege, urmând să izbucnească într-o flacără roşiatică. La pozele color fluxul evenimentelor este esenţial diferit. Primează o nuanţă albastră, aceasta fiind pragul între procesul creativ şi cel distructiv. Roşul intervine când folia protectoare se topeşte. Când chimicalele încep să clocotească, poza devine galben-maronie pentru o fracţiune de secundă, apoi este cuprinsă de flăcări.

Hai România.

Cand ma fac mare...

2006-10-06T02:50:00.000+03:00

... vreau sa fiu visator cu norma intreaga!

Iata si calea mea:

Domnule/ Doamna Cititor,

2006-09-24T01:25:00.000+03:00

Subsemnata, Eu, domiciliata acasa, martora a artistilor din noul val, declar pe propria raspundere si fara alte obligatii, ca azi m-am plimbat cu umbrela prin ploaie. Am primit-o de la tata intr-o senina zi de vara. Cred ca e cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat vreodata.

Marturisesc ca azi, cand am privit pe geam si am vazut cum curgeau incet lacrimile dulci, n-am putut rezista si am invitat-o la plimbare. Asa ca am luat-o, mica si albastra asa cum e, si am iesit in marea de oameni speriati si invaluiti in alte surori mai putin norocoase ale umbrelei mele.

Presupun ca e de prisos sa mai expun faptele vazute de toti trecatorii. Am mers de la revolutie la victorie in ritmul lui un, deux, trois... cu ochii dupa baltile pe care deja mi-era ciuda ca le ocolesc... cu umbrela deasupra capului sau doar atarnand jucaus in mana... Am trecut pe langa oameni nepaziti de lacrimi. Fara aparare si fara bucuria momentului. Am trecut pe langa oameni care strangeau umbrela lor incercand se se ascunda de tot ce in jur. Fara curiozitate si fara dorinte. Toti singuri si imbatraniti.

Umbrela mea nu s-a speriat de lacrimi. Iar cand curgeau mai abitir, ea ma pazea cu grija. Fara sa sufoce, fara sa limitez. Dar uneori, din cand in cand, lacrimile mai fugeau din calea mea. Atunci ne uitam la cer si vedeam bucuria universului. Si parca atunci reuseam sa o vad si pe cea din jur. In formele masinilor ce treceau pe langa noi. In culoarea obrajilor oamenilor inghetati si uzi. In ce e aici aproape. Doar eu cu umbrela mea.
Mergand mereu ca un copil ascuns sub o ciupercuta albastra. Riscand orice si dorind totul. Vorbind cu florile de pe marginea soselei, iesite sa respire apa proaspata. Privind curioasa tarabele si vitrinele magazinelor. Locuri pline de oameni ascunsi. Oameni care nu razbat niciodata pana la vitrine.

A fost un drum prea scurt. Ploaia prea dulce ca sa-i simt gustul. Sustin cu indarjire ca imi voi mai scoate umbrela la plimbare! Cu orice risc. Poate schimb ritmul. Sa pot s-ating si alte forme oglindite in mici lacuri de vapori. Sau poate am noroc si intalnesc pereche pentru umbrela mea.

Atat declar. Si sper ca v-am atras atentia. De voi plati cu o raceala, ma bucur ca nu va fi fost o plictiseala.

Cu respect, domn cititor te-astept la o plimbare.
prin ploaie.

gândul mâţii

2006-09-20T03:43:00.000+03:00

de a. vklvsk

imi scot okii si bag doua kistoace.

invart o lingura prin craniu poate-poate va fi de o cafea.

trupul se scurge pe covor,

sunt doar niste rumegus in care se vor pisha pisicii

I only wish that you no longer kill me.

2006-09-10T01:30:00.000+03:00

I've always hated that i cannot write a poem
so now i try to seek the perfect rhyme
to tell what hurts my heart
and ruins it in time...

You being far away has yet to kill me,
what kills so slow is just a sway
without the blessing of having you...
in perfect rhythm and rhyme.
.
Please... close sweet eyes and try to listen
listen to me and all around.
i only wish you'd try to hear
and so we may create a bound.

a bound that will no longer kill me...

Postmodernism

2006-09-09T16:36:00.000+03:00

Postmodernism e să-l suni la cinci dimineaţa pe Cărtărescu (dacă ai reuşit să-i găseşti numărul) şi să-l întrebi: bă, Mircea, bă, ce e cu Orbitorul ăsta al tău? Ce tot scrii acolo, te-ai dilit?!

Chiar aşa:

"Daţi-mi noaptea nedormită
daţi-mi camera secretă
Singur sînt
şi-i vreme de tortură.
Daţi-mi absolut control
Peste orice suflet gol
Şi vino lângă mine-n silă, -n ură.
Daţi-mi drog şi sex anal
Pomul cel rămas pe deal,
Ultimul,
Vârâţi-vi-l în rimă.
Daţi-mi zidul din Berlin,
daţi-mi monstrul din Kremlin
Viitorul, frate, este crimă."

Tatal lui John

2006-09-09T02:27:00.000+03:00

Personaje

John – tanar inca copil sub stapanirea parintilor

Tatal - tatal lui John

Actul II

O strada central-bucuresteana in primavara.

Scena I

Cei doi, tatal, imbracat cu un costum Armani visiniu, si fiul merg unul langa celalat pe strada.

John(cu un aer calm): Unde mergem?

Tatal(hotarat): Sa te omor.

John:De ce?

Tatal: Nu mai am bani sa te intretin.

John:De ce?

Tatal:S-a scumpit painea.

John: De ce?

Tatal: Nu stiu.

…………………………..

Cei doi ajung la un colt de strada.

John: Pe aici tre sa o luam ca sa ajungem la….

Tatal: Nu mergem acolo, mergem la magazinul de cutite.

John: Pe aici nu se ajunge acolo.

Tatal: De ce?

John(indignat): Cum de ce? Pentru ca nu e asta drumul!

Tatal: Atunci mergem acasa. Voi folosi drept arma o piatra!

John: Nu mai avem pietre! Nu ne mai ajung banii de pietre de 1 an si ceva.

Tatal: Atunci in loc de piatra folosesc o paine usca...

John:Ba pardon! Nu ne-am putut permite sa cumparam paine ieri.

Tatal: Atunci nu te omor!

John(ferm): Nu se poate!

Tatal: De ce?

John(zambind): Bai tata bai, eu ti-am zis sa nu ma faci!

Cortina

pour ...

2006-09-08T00:27:00.000+03:00

Am înfăptuit o mare nedreptate considerându-vă o adolescentă târzie cu studii literare, creatoare de romane pseudo-filozofice patetice pentru gospodine dornice să descopere sensul vieţii între prânz şi cină.
Sunt încântat.
Aş vrea să vă bat pe spate cu o legătură de ceapă verde.

explica-mi ce simti dimineata..

2006-08-31T02:56:00.000+03:00

dimineata cand te trezesti dupa o lunga noapte.. de sex sau de betie, de stat la tv sau de vorbit pe mess.. ce simti?in pat cand inca nu vrei sa-l parasesti, la dush cand te speli, in oglinda cand te privesti.. ce simti?
pentru ca daca simti fericirea din ochii celor din jur, suna-ma si spune-mi. sau mai bine vino la usa mea si vezi fericirea din ochii mei..
iar daca simti durerea persoanei pe care ai ranit-o candva, du-te si inchide-te intr-o camera. si simte, si traieste si asimileaza durerea ei. si du-te sa-i bati la usa ca sa-i arati fericirea descoperirii sufletului ei. si-atunci vei simti ca e dimineata...
dar daca simti un gol, atunci traiesti un gol si cauta sa-l umpli cu fericirea pe care ai putea sa o gasesti in ochii altora.. dimineata..
si-apoi vino sa-mi explici ce simti dimineata.

Balmer's

2006-08-07T23:47:00.000+03:00

Om cu niste suvite de par impletite -mintea sa fie de satean. Vreau sa stie toate secretele fara sa bea cafea, sa zambeasca strainii cu precizie elvetiana, sa aiba un camin cultural si o discoteca care sa fie mascate de cuvinte pompoase!
-Vreau ca mintea-ti sa fie goala in aparenta, insa plina cu pub-uri prin colturi. Sa-mi dai binete mereu si sa ma intrebi pe gratis ce imi poti da deja.

Te-as lua cu mine daca stii ce e Windows vista.
---
I-as infinge degetele in pamantul din parcul Mare, si apoi as sufla in lopata!

Unul e de ajuns pentru tot orasul!

caci Zambeste-ma, Doamne!

Noaptea.. (tentativa a IIa)

2006-08-06T02:25:00.000+03:00

si parca aud un scartait.. si am vorbit azi-noapte cu tine si pareai schimbat. ne uitam amandoi pe geam si vedeam dulcele intuneric al noptii. fiecare pe geamul sau. fiecare cu intunericul sau. adierea care vine prin geamul larg deschis e unica pentru ca aduce o parte din aerul pe care l-ai respirat tu. tu care esti atat de departe acum. si as vrea sa te am langa mine. pe tine - cel pe care il iubesc. noaptea. as vrea ca drumul parcurs de aceasta adiere sa fie cat mai scurt. as vrea sa facem dragoste..
si iar aud un scartait.. si-mi amintesc de alte nopti traite. in fiecare noapte pe care o traiesc simt cum o parte din mine moare lovita de realitatea zilei. si timpul trece. si eu nu pot sa-adorm pentru ca sunt cu gundul la toate cele negasite.

Rendez-vous

2006-08-05T22:29:00.000+03:00

-Ce bine că te-am găsit!
-Mă cauţi de mult?
-De câţiva ani...
-Pe unde?
-Pe unde ştiu că-ţi place să te plimbi.
-Dacă nu m-ai fi căutat, poate te-aş fi găsit, dar aşa...
-Unde te crezi, într-un film franţuzesc?!
...tăcere
-Stai... unde pleci?
-Să te caut!

si mi se parea c-aud un scartzait... (tentativa I)

2006-08-02T22:52:00.000+03:00

Aseara stateam in pat si ascultam incordata un scartzait ce parea ca vine din departare. in fiecare secunda care trecea scartzaitul se apropia din ce in mult de mine ca o stare de melancolie pe care-o simti incet, incet cum te invaluie si te ametzeashte. in fiecare secunda care trecea eu eram si mai incordata si tematoare. in fiecare secunda care trecea ma lovea o amintire recenta dar indepartata.
Noaptea. Dimineatza. Drumul. Oameni. Cerculetze. Trepte. Ochi-oameni partea aIIa. Cautarea. Dubiile. Zbuciumul. Bis.
Explicatzii in tentativa a IIa. Acum.. sa fim frumoshi!

(John)

2006-07-25T21:02:00.000+03:00

Personaje

John – tanar, dupa ce a fost parasit si de ultimul gram de constienta, din bratul lui dreapt

a inceput sa tasneasca sange

() –tanara de aceeasi varsta cu John, imbracata intr-o rochie alba Versace

Actul I

(O sala relativ mare a unei cladiri din interbelic in care se aude muzica in surdina)

Scena I

John: Imi acordati acest dans?...

() (Atat de infuriata incat “nu”-ul s-a transformat in): Da!

…………………………………………

(): Mi-ai patat rochia cu sange!

John: Da, dar se vede ca din mine sare sange!

(): Credeam ca il poti retine.

John:………………..oricum era murdara rochia de sange, uitati o pata de sange pe ea!

(): Tu ai facut-o!

John: Aaa, da….cred ca aveti dreptate. Dar cred arata mai bine asa decat arata inainte.

(): Crezi?...

John: E dezgustatore! Parca ar fi o rochie facuta de unul dintre creatori contemporani de moda ….astia haute-couture …

(): Splendid!!! Danzezi?

John: Pardon! Eu nu dansez cu cineva care crede ca orice carpa e o haina.

Cortina

Opincuţe

2006-07-25T13:45:00.000+03:00

...azi am furat pentru tine niste opinci. Sunt departe de portocaliul ăla intens cu care te obisnuisem dimineaţa. Le-am luat din târgul nostru.

Nu imi aminteam numărul, asa ca am luat mai mici -departe mult de piciorul meu. Sper să-ti placă. Aveau si îngeri de porumb, dar am gandit ca nu mai ai nevoie de ele de cand cu frigiderul tău nou. In plus, imi amintisem ca tie nu-ti mai place staniolul cu care acopeream dulceata cand erai tu mică.
of, Nici pătura cu care te înveleam! Nu-ti mai amintesti, nu-ti mai place, nu mai vrei.

Nu mai stii cu câtă grijă îti împleteam părul, cum iţi prindeam cercelul cand ti se defăcea, cum mă rugam de soare să-ţi incalzeasca obrajii ca să te pot pupa!

Data viitoare iţi cumpăr cevrei.

îmi place ce ti-ai facut la păr. Eşti frumoasă! Ah, şi opincile au şireturi din lână ca ale tale.

Uaid

2006-07-17T22:13:00.000+03:00

Mi-am luat obiectiv superangular. E de calitate, ies poze tari cu el. Deh, la cat a costat, ma astept sa-mi scoata si cele mai frumoase fotografii pe care le-a vazut aparatul meu. Uite si un exemplu ca sa ma credeti pe cuvant.

Cele mai importante lucruri din viata...

2006-07-17T17:34:00.000+03:00

Ce valori trebuie sa ia m astfel incat ecuatia (*) sa fie compatibil nedeterminata?
2x+my+4z=2
(*): mx-2y+5z=7
x+3y-z=m

m e numar real...

Începe

2006-07-16T19:52:00.000+03:00

A-nceput dansul!