Eis

Nu pune mâna ta caldă pe lacul îngheţat. Mai bine te-ai trânti un pic în noroiul din jur. În rochia-ţi albă, lungă, arăţi ca o fantasmă. Îţi simt inima bătând uşor, uşor şi parc-aud cum curg încet lacrimi roz pe obrajii tai. De ce plangi? Esti fericită. Încetează! Te mişti atât de încet pe marginea subţire, de parcă ai vrea să-ţi aminteşti motive pentru care să mergi un pic mai repede.
Uite-te în zare. Hai.. nu fi fricoasă, prostuţo. E răsăritul sau apusul? Ghiceşte! Mă întreb dacă cei din jurul tău sunt oameni sau copaci. Ah, nu-mi place singurătatea asta. O cascadă ar fi minunată. Ador sunetul apei căzând de la înălţime mare. Lovindu-se mereu de gheaţă. Îmi aminteşte de ceva pierdut, cândva, demult.
Draga mea, esti desculţă. Cum reuşeşti să-mi patinezi aşa? Plutesti. Respiri sacadat şi schimbi ritmul paşilor tăi, odată cu vântul. Să căutăm împreună marginea opusă a lacului. De ce te interesează ce este acolo? Poate e totul la fel ca aici. Poate e nimic. Mi-e teamă.

Te vei apleca uşor crezând naiv în fericire, dar nu se va sparge gheaţa. E doar o iluzie. Tu nu aşa vei pieri. Aşteaptă.