astazi te zgarii pe ochi cu ciocanul.

nu te speria.

astazi te zgarii cu ciocanul pe ochi.

stai pe pat si ma privesti cu ochii aia mari si albastri. crezi ca ma voi razgandi? ti-am spus ce va urma. cred ca e cazul sa incepem. mi-am adus cateva ace, ca sa te simti ca acasa. sa ne incalzim. primul merge in degetul mic de la piciorul stang. taci! nu ma pot concentra! al doilea... stai sa ma gandesc... cred ca degetul mijlociu de la mana dreapta. ca sa nu poti sa ma injuri nici macar prin semne. stii ca ma intimidez. inca unul in degetul mijlociu de la mana stanga. ca sa fiu sigur. de fapt, de ce sa ma injuri? stii ca asta trebuie sa fac. ma intelegi. ar fi frumos sa iau toate degetele la rand. si daca acele tot au 20 centimetri lungime, ar trebui sa le infig mai bine in scandura asta de pat. ce dracu' se indoaie?? parca aveam niste cuie prin pivnite. stai cuminte, vin imediat.

uite ce-am gasit! piroane! cred ca merg infipte direct in picior si in mana, sunt prea groase pentru degete. incepe sa-ti placa, nu-i asa? sa continuam, timpul costa bani. doua in maini, doua in picioare. sau... mai multe in picioare, e nevoie de mai multe. esti salvatorul meu acum. ciocanul din mana mea te place. ochii tai albastri il privesc cu dorinta, nu-i asa? tu o negi, dar eu o vad. se vede ca il doresti, il doresti ca si cum ar fi aerul ce iti intra acum in plamani si iti sustine farama de viata. ma conformez, doar de-asta sunt aici nu-i asa? ciocanul se apropie de ochiul drept, dar clipesti prea des. nu pot sa lucrez in conditiile astea! trebuie taiate genele, parc-am vazut o data intr-un film... am o foarfeca printr-un sertar pe-aici... aha! e mai bine asa, nu? sa continuam. nu mai tipa idiotule! si fara lacrimi te rog, vrei sa imi frangi inima? pupila ta moale se deformeaza sub atingerea suava a ciocanului meu. habar n-ai ce-i aia durere! habar nu ai! vezi expresia mea?? daca ma privesti in ochi si imi citesti in adancul capului, vei intelege. vei intelege ca durerea ta nu este in nici o circumstanta posibila comparabila cu ceea ce am in suflet! ah da, am uitat... tu nu poti sa ma vezi. ai orbitele cam goale. si gelationase. asta e. sa continuam.

mi-a dat tata un pistol. m-am gandit sa il cunosti. are niste amice mai mici, le cheama gloante. primul se indreapta catre tine. al doilea, al treilea. incep sa prind gustul... al patrulea, al cincilea, al saselea. mici bucati de carne din tine mi se lipesc de fata, iar sangele negru imi murdareste parul de pe picioare. dar de ce sa ma opresc? doar am doua incarcatoare. iti ocolesc inima cu gloantele atat de bine, de parca as fi nascut cu acest pistol in mana. nu vrem sa ne atingem de inima. doar nu vrei sa mori, nu?! urli ca nu ma recunosti. poate asa am fost dintotdeauna. sau poate nu. poate durerea din sufletul trebuie sa fie inteleasa si de altcineva. nu pot sa neg, imi place. dar nu imi simti durerea. nici pana acum nu o simti. sa continuam.
doar nu credeai ca ranga aia de juma' de metru sta acolo degeaba nu? evident ca nu. e al dracului de grea, dar ma descurc. stai linistit, e sterilizata, nu exista pericol de infectie. e greu sa ma descurc prin maruntaiele tale, dar am ajuns in cele din urma la ficat. il sprijin de dedesubt, un ferastrau sta sub ranga, si acum ridic. ups! s-a rupt in doua. nu te speria, se gasesc foarte usor. ferastraul ala e bun si pentru altceva decat sprijin, asa ca... un picior a plecat la plimbare. alt picior face o excursie prin vecini. jumatate de mana nu-si mai recunoaste stapanul, iar cealalta jumatate isi doreste alt stapan. sau o stapana. dar e cam golasa. ultimul membru, adica mana stanga, ti-o las ca amintire. stiu eu prin ce-a trecut saraca mana.

nu mai am cu cine sa lucrez. nu mai am obiect de lucru.
asa ca te trezesc.