piciorul meu miroase a lamaie

ti-am spus doar sa ai grija
sa nu mai fugi asa incet de mine
iau trenul si ma duc amar zambind
spre-un loc de batalie veche fara uitare si fara noroc.
un drag de casa departata ma apasa
si-un dor de ce e langa mine m-a rapus
dar dau alarma si mancam salata de varza
rosie ca vinul cel dulce cules dintr-o bodega linistita.
orez cu lapte si finetti.
apa din rau loveste stanca pe care cu putin ajutor m-am ridicat deasupra cerului
si ne-am plimbat mai mult razand pe langa scurgerea de lacrimi si gunoi
pan-am ajuns gafaind durere intr-un copac vesel de mort.
un joc de carti si-o sticla de garonne se plimba usor in mintea mea
cand ma gandesc la prima seara.
si o saltea.
si-alt joc de carti si de cuvinte.
un joc etern cu clatite dansande din tava in tava
si din suflet in suflet.
padurea friguroasa cu partea ei intunecata te fac s-alergi
alegand doar o clipa de liniste in singuratate
alaturi de ei toti.
urcand in sir indian
cazand usor in amorteala si melancolie
ducand in spate nimic de carat dar tot ce-ti place
ajungi la casa crezand ca ai vazut totul si nu mai poti sa speri sa ceri nimic din viata
ca asta e uitata fericire simpla.
prin fumul din gradina alearga draga mea
gratarul canta o sonata eterna la lumina unui bec ars
schimbat in timp ce zece farfurii galbui sunt asezate migalos pe masa din sufragerie.
la masa, o oboseala dulce ma cuprinde
miros de gin si un pic de cearta draga
din brate in brate ajung sa stau pe un fotoliu mic.
alergam incet spre tren si pic usor in santu'-ntunecat
plecam spre nord
spre un loc ce nu mai este, dar poate-i bine c-a lipsit
si-ajunsi in maxi inapoi spre casa
un gust de portocale si-o manea stupida ne-nconjoara zambetele
caci plangem dupa o caciula ce-a plecat sa se plimbe in neant
dupa o lunga plimbare-n orasul prea agitat de nimicul din el.
dansam incet si fara sens
cu ochii inchisi si bratele larg aruncate in jur.
din noaptea asta tin minte o lamaie si o pereche de pantaloni isterizati
o calda cana de ceai langa un iepuras
cu nume regasit in agitatia serii.
si patul in care nu mai aveam loc dar
unde am dormit mai bine ca-ntro camera de suflet goala.
ultima masa. cu ultima farfurie spalata. si floricele de porumb pe scarile unde ne-oprim sa mai citim un rand
din trei zile lasate acolo undeva in urma
si neuitabile-n etern.
acum, acasa, printre vechile probleme
ma doare spatele, si gatul mi-a luat foc
am buzele uscate si ochii somnorosi
dar
piciorul meu miroase a lamaie
si-asa va fi mult timp.