furia rosie turbo

aveam o bicicleta pegas d-aia mica de care aveau toti copiii cand erau tanci. imi placea la nebunie. la tara la mamaia era locul perfect in care puteam sa o folosesc. strada avea de o parte si de alta cate un sant si doar pe o parte un drum pietruit, in cealalta parte pamantul fiind batatorit de la cat au mers oamenii pe acolo creand o poteca de pamant. in fata fiecarei porti exista asfalt de o latime un pic mai mare decat cea a portii pentru ca se afla de o parte si de alta si cate o piatra lunga pe care se putea sta... mie imi placea la nebunie sa merg prin sant si sa fac slalom printre copacii pe care fiecare om ii avea in fata casei. mergeam pana aproape de casa lu' finu' si apoi ma intorceam pana la ulita la noi si tot asa... odata imi luasem bicicleta noua si m-am luat la intrecere cu catalin, de la elena (care statea un pic mai inainte de finu') si pana la ulita, dar nu am fost atenti la amenanjatul traseului asa cum era cuvenit unei curse de o asemenea anvergura, si la viorel in fata am intrat cu toata viteza intr-o fata care se juca cu alti copii pe-acolo si am cazut. m-am julit, bicicletei i-am indoit ghidonul, dar nu foarte tare. fata nu mai stiu ce a patit. chiar si dupa cazatura ma descurcam admirabil cu cele 18 viteze ale bicicletei si eram singurul care putea sa mearga la perfectie cu bicicleta cu cadru de dama ( deh, eram mic, nu puteam sa ma urc pe celelalte ) in ciuda ghidonului stramb. inainte de ea, am avut o bicicleta BMX de care eram la fel foarte mandru pentru ca nu mai avea nimeni pe toata strada. sora-mea avea una mai mare pe care am confiscat-o atunci cand ea crescuse indeajuns de mult incat sa nu-i mai placa sa folosesasca vehicule cu doua roti.

imi placeau mult si gumele alea tatoo parca se chemau. le tin minte si ambalajul: era negru cu scris alb si un font din acela de scriau samuraii cu el (sau cel putin asa mi se parea). gumele erau de vanzare la laurentiu, vis-a-vis de viorel. ce era special la gumele tatoo era faptul ca, surprinzator sau nu, primeai un tatuaj cu fiecare. preferatul meu era tatuajul rechin. imi placea sa trag de piele ca sa vad cum se face rechinul mai mare si mai fioros. daca erai atent cum te speli, tatuajele tineau si o saptamana. toti baietii de pe strada ne luam gume din alea si ne umpleam mainile de tatuaje incepand de la incheietura pana la umar. cand primeam bani de la bunica, ma duceam sa-mi iau guma de la laurentiu si ocazional guma turbo, pentru ca primeam poze cu masini misto si le lipeam pe frigider. sau cu testoasele ninja. odata, maica-mea s-a enervat ca de fiecare data cand venea sa ma ia aveam mainile pline de tatuaje si mi-a zis sa nu ma mai vada cu ele. asa ca de fiecare data cand trebuiau sa vina parintii sa ma ia inapoi la bloc, ma duceam la baie si ma spalam pe maini si frecam cu sapun pana mi se inrosea pielea ca sa scot tatuajele.

aveam si televizor la mamaia. si in fiecare zi la ora stabilita il deschideam si ma uitam la serialele mele preferate de desene animate: furia rosie turbo si macron 1. macron 1 era un robot, iar furia rosie turbo era o masina condusa de un nene cu plete blonde. amandoi erau de partea binelui evident. odata, cand eram intr-o ora la scoala, m-am apucat sa cant melodia de la inceputul serialului macron 1 intr-un mod foarte soptit. domnisoara invatoare m-a vazut si m-a intrebat "ovidiu ce fredonezi acolo?". eu i-am raspuns "nimic, domnisoara invatatoare. nimic."...

in mod incredibil, atunci cand eram mic imi placea la nebunie sa ma joc cu masinutele. aveam unele superbe, obtinute prin presiuni repetate de la parinti. din acelea mici, de la firma matchbox. se gaseau prin magazine din jurul unirii de pe acolo... pe la cocor, pe la bucuresti... aveam un ford probe (prototip evident), un audi avus quattro de care eram pur si simplu indragostit de felul in care arata, si multe altele... aveam si un garaj pentru ele, cu lift foarte misto... si un pod. inainte sa am aceste doua constructii, mergeam in colt la tanti ioana, la intersectia dintre ulita si strada noastra, si ne sapam in pamant garaje. ori cu mana, ori cu batul. mi se inegreau unghiile. ionut avea cele mai tare garaje, le facea foarte frumos, cu rampa de intrare, cu mai multe camere. tot el facea cele mai tari baraje. atunci cand ploua, prin santurile de pe marginea strazii curgea apa si noi ne apucam sa facem baraje ca sa nu treaca apa. le faceam din namol si le intaream cu pietre ca sa nu patrunda apa deloc.

imi placea sa adun bete cand eram mic. cu cat erau mai drepte si lungi (fara aluzii va rog), cu atat imi placeau mai mult. iubeam cu desavarsire zgomotul pe care il faceau atunci cand le agitam prin aer. un vajait cu atat mai frumos, cu cat batul era mai lung. odata l-am lovit pe catalin cu un bat pentru ca nu voia sa imi dea o masinuta care era a mea. a inceput sa planga si mi-a aruncat masinuta. a plecat din curte acasa. imediat mi-a parut rau pentru ce am facut. peste cateva zile ne-am intalnit si totul a fost uitat. atunci cand esti mic, nici macar nu trebuie sa spui ca iti pare rau, un zambet este de ajuns si totul este uitat. cand cresti mare, zambetul nu mai are puterea pe care ar trebui sa o aiba pentru ca oamenii sunt prea ocupati ca sa ii cuprinda sensul. si cuvintele goale si fara greutate capata un inteles prefacut.

zambet.