Prestigiul unui stop cardiac cu aroma de broccoli

am impresia ca e bine sa te lasi pacalit din cand in cand. te si motiveaza, dar fara finalitate asa cum nu trebuie. spectacolul ce ti se desfasoara in fata ochilor este cel care te frapeaza. nu are rost sa incerci sa afli secretul, sa afli cum functioneaza lucrurile, cum de iluzia isi face efectul asupra ta. stii foarte bine ca atunci cand vei descifra acel secret, totul va deveni banal si neinteresant. totul se va narui si nu vei mai avea pentru ce.
iti face de multe ori placere sa fii pacalit. sa te intrebi "cum se poate...?". sa iti pui deasupra capului niste semne ale mirarii intr-un balon alb, ca in benzile desenate. stii ca de asta ai nevoie. fara mister nu mai ai ce-ti apartine.

am auzit ca atunci cand te uiti noaptea, pe intuneric, in oglinda, iti vezi sufletul. rationalul intra si el un pic la banuieli si te gandesti ca asa ceva nu este posibil, cu toate acestea vrei sa incerci pentru ca detii una dintre cele mai interesante virtuti in calitate de fiinta umana fara drept de apel: curiozitatea. asa ca te duci frumos, inainte sa te culci, in baie, nu aprinzi lumina si te uiti in oglinda. imaginatia are un spirit ludic irefutabil si, daca te chinui doar un pic te vezi si in oglinda. cum se face ca ai uitat geamul de la baie deschis tocmai acum? o boare de vant iti patrunde in spirit si tranteste usa din spatele tau. niciodata nu ai fost mai aproape de un kaput.

in momente de genul acesta, gasesc ca cea mai potrivita solutie este o dieta pe baza de broccoli. cu invataturi din partea celor la care tii cel mai mult, cei care sunt pe cale sa plece de langa tine. sa asculti intotdeauna de ei. te invata ce pantofi sa porti, ce legume sa mananci si cum trebuie sa spui oricand "multumesc!".


deci mi-a placut...