Contabilitate

umbra luminii e un etern joc tulburator de pasional. ma intreb daca e mai frumoasa lumina soarelui decat cea a lunii. ma intreb de ce atunci cand ploua cu lumina toti oamenii stau sub umbrele.

oamenii, in dulcea lor caricatura, gasesc cum sa se joace chiar si cu umbrele. ma intreb de ce plange un copil atunci cand i se iau jucariile. ma intreb de ce ma pot juca si in vin sec daca mie imi place doar cel dulce.

obiectele din jur sunt atat de linistite cand sufletele din umbra oamenilor sunt atat de tulburate. ma intreb cum de reusesc cuvintele sa ramana pe hartie cand fata scrie cu viteza umbrei miscate de lumina. ma intreb de ce oamenii se razbuna si nu-si dau seama.

alearga cuvintele prin mintea mea. cuvinte fara legatura si fara sentiment. as vrea un ajutor care sa le dezlege.. ma intreb daca si tu chiar ai un inger pazitor. ma intreb daca inima ingerului de sticla de pe biroul meu chiar are o bucata din inima ta. ma intreb daca in poemele neomoderniste se deseneaza o inima de sticla.

ma intreb si stau si se aduna intrebarile iar eu nu fac decat sa-mi petrec timpul pierzand o parte din lumina zilei ca sa va dau de veste ca ma-ntreb.

goodnight moon

un copil fuge pe strada, fata chinuita de frica si aparenta durere...
o femeie inoata intr-o piscina dintr-o gradina alaturata cu apa cristalina cu un colac in forma unui rechin zambitor...
o angajata rebu matura frunze de sub un pom...
un batran sta pe veranda casei fumand o pipa intr-un balansor...

copilul ajunge in casa, inchide usa cu lacatul, fuge in camera lui, si se ascunde sub patura de pe pat...
mama urca pe scari cu teanc de rufe murdare in brate...
tatal bate in tavanul subsolului un nou suport de bec...
un caine se joaca cu o minge printre gardul viu...
un porumbel se aseaza pe cadrul ferestrei...
sora dezlipeste un poster cu justin timberlake...

copilul plange in hohote...
e zi...

am nevoie de model!

Stimaţi ...

După ce aţi făcut rost de slr pe film (se ştie, adevăraţii sunt pe film), după ce l-aţi tunat cu obiective care mai de care mai năstruşnice, filtre, chestii, după ce aţi pozat apusuri, pisici, răsărituri, gândaci, aurolaci, păienjeni, babe, intersecţii noaptea cu expunere luungă, gagici în ipostaze artistice, maidanezi et caetera, după ce le-aţi dat la developat absolvenţilor-academiei-de-film, după ce v-aţi uitat la ele pentru o primă şi ultimă oară, e timpul să le daţi foc.

Se poate folosi o brichetă sau ochiul mic de la aragaz, caz în care recomand o pensetă sau un patent. Fotografia se ţine la vreo zece centimetri de flacără (dată la minim). Se va îndoi. Trebuie mişcată constant şi încălzită pe toată suprafaţa. Pozele alb-negru vor începe să capete o nuanţă maronie. Când începe să-şi schimbe culoarea, poza trebuie luată imediat de pe flacără. Dacă se întârzie câtuşi de puţin, va face băşici şi toată operaţiunea este compromisă. Dacă se întârzie ceva mai mult, folia protectoare se va topi şi poza va începe să fumege, urmând să izbucnească într-o flacără roşiatică. La pozele color fluxul evenimentelor este esenţial diferit. Primează o nuanţă albastră, aceasta fiind pragul între procesul creativ şi cel distructiv. Roşul intervine când folia protectoare se topeşte. Când chimicalele încep să clocotească, poza devine galben-maronie pentru o fracţiune de secundă, apoi este cuprinsă de flăcări.

Hai România.

Cand ma fac mare...

... vreau sa fiu visator cu norma intreaga!

Iata si calea mea: