Intarzieri 1

 

Intarzieri 2

 

(blank)

Nu am reusit sa editez postul precedent, asa ca spun si eu aici La multi ani!

Si mai am un ultim cadou...

La multi ani

Daca ai sti

...
te-ai acoperi fara
sa te destrabalezi cu
pasiunea
care a ucis 300 000 de oameni
la hiroshima
sau a excavat roci lunare
si le-a facut praf si pulbere
zdrobindu-le
in cautarea ta
in cautarea-ncurajarilor tale pierdute


---------------------------


mi-au dat o medalie
pentru ca te-am visat



( L. Cohen )

Articol ca un status quo

Nu mai pot să scriu. Mă pierd galant în jocul cu mărgele negre. Minute mai târziu, halucinaţia unei scântei e identic nulă. Dulce şi amară, urcă şi coboară. Bizară.

Wish you were here

So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Do you think you can tell?
And did they get you to trade your heroes for ghosts?
Hot ashes for trees?
Hot air for a cool breeze?
Cold comfort for change?
And did you exchange a walk on part in the war for a lead role in a cage?
How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have we found? The same old fears.
Wish you were here.

Câteodată

Când plec, de fapt nu plec deloc. N-ar fi frumos să ne trezim cândva, vrând nevrând...? Să intre vântul uşor prin geam... să-ţi fie frig, dar să nu misti ca să nu schimbi universul meu inert. Să vrei să afli unde a dispărut reflexia pierdută prin ochii mei, seara. Bătăi de inima intense, neînţelese. Mă prefac că nu ştiu. Sau poate uit uşor. Când te ţin închis, şi-ncerc aproape disperată de pasiune să mă-nchid cu tine, amestecăm o lume-ntr-un pahar, într-un pachet, între buzele mele. E şi mai simplu.
Câteodată când tremur îmi pierd echilibrul. Înţelegi ce vreau să nu spun? Şoaptele mă cheamă deşi nu le-aud. Câteodată mă laşi să fug. Singură nu ştiu unde e departe. Vino cu mine! Acum multe secunde, când imi pierduseşi ochii, tu cum credeai că plâng? Nu. Cuvintele negăsite, uitate oricum la atingerea ta, ma înconjoară suav. Mă sperii când nu te-nteleg... şi totuşi. Mireasma uşoră a pielii explică tot ce nu-mi spui. Acum atârn uşor în timpul tristeţii. Nu voi scrie că mi-e dor. Peste el trăim mereu. O să deschizi de un milion de ori aceeasi uşă. Să nu uiţi o secundă.
Iubeşte-mă.

Variabile de cotare

m-am tesit. era sa-mi rup o unghie. un pic nelinistit, dar sigur pe altii. nu-i nici o problema. observ ca ai o muchie care iese in afara. ori ti-o ascuti, ori o ascunzi, ori o tai de tot. ori toleranta tinde catre 0. e bine ca macar amandoi avem rugozitati. materialul cu care lucram e de vina. daca nu iti convine, fa o rotatie de 360 de grade si vezi daca s-a schimbat ceva. e? inseamna ca esti tu de vina. si poate ar trebui sa ai o raza mai mica cu mine.

pentru ca un sarut este echidistant intre noi.
doar daca nu ii dam o adancime mai mare.
si il decupam din zi.

Prestigiul unui stop cardiac cu aroma de broccoli

am impresia ca e bine sa te lasi pacalit din cand in cand. te si motiveaza, dar fara finalitate asa cum nu trebuie. spectacolul ce ti se desfasoara in fata ochilor este cel care te frapeaza. nu are rost sa incerci sa afli secretul, sa afli cum functioneaza lucrurile, cum de iluzia isi face efectul asupra ta. stii foarte bine ca atunci cand vei descifra acel secret, totul va deveni banal si neinteresant. totul se va narui si nu vei mai avea pentru ce.
iti face de multe ori placere sa fii pacalit. sa te intrebi "cum se poate...?". sa iti pui deasupra capului niste semne ale mirarii intr-un balon alb, ca in benzile desenate. stii ca de asta ai nevoie. fara mister nu mai ai ce-ti apartine.

am auzit ca atunci cand te uiti noaptea, pe intuneric, in oglinda, iti vezi sufletul. rationalul intra si el un pic la banuieli si te gandesti ca asa ceva nu este posibil, cu toate acestea vrei sa incerci pentru ca detii una dintre cele mai interesante virtuti in calitate de fiinta umana fara drept de apel: curiozitatea. asa ca te duci frumos, inainte sa te culci, in baie, nu aprinzi lumina si te uiti in oglinda. imaginatia are un spirit ludic irefutabil si, daca te chinui doar un pic te vezi si in oglinda. cum se face ca ai uitat geamul de la baie deschis tocmai acum? o boare de vant iti patrunde in spirit si tranteste usa din spatele tau. niciodata nu ai fost mai aproape de un kaput.

in momente de genul acesta, gasesc ca cea mai potrivita solutie este o dieta pe baza de broccoli. cu invataturi din partea celor la care tii cel mai mult, cei care sunt pe cale sa plece de langa tine. sa asculti intotdeauna de ei. te invata ce pantofi sa porti, ce legume sa mananci si cum trebuie sa spui oricand "multumesc!".


deci mi-a placut...

Eto

adânc în
noaptea lungă simţi un fior
o stea mică sub cerul glacial
zbiară uşor
de frig sau de durere. teamă.
atât de aproape acum
privirea ta de sub castani
a mai ramas;
paşi diferiţi. poate doar locul e acelasi.
trebuie
să prind parfumul ăla mut. să fiu
...
eu
...
şi să-nţeleg ce ţipi şi tu fulgerător.
sau nu.
să simt.
sau nu. nu / vreau. nu / ştiu. te rog.
vino.

şterge!

furia rosie turbo

aveam o bicicleta pegas d-aia mica de care aveau toti copiii cand erau tanci. imi placea la nebunie. la tara la mamaia era locul perfect in care puteam sa o folosesc. strada avea de o parte si de alta cate un sant si doar pe o parte un drum pietruit, in cealalta parte pamantul fiind batatorit de la cat au mers oamenii pe acolo creand o poteca de pamant. in fata fiecarei porti exista asfalt de o latime un pic mai mare decat cea a portii pentru ca se afla de o parte si de alta si cate o piatra lunga pe care se putea sta... mie imi placea la nebunie sa merg prin sant si sa fac slalom printre copacii pe care fiecare om ii avea in fata casei. mergeam pana aproape de casa lu' finu' si apoi ma intorceam pana la ulita la noi si tot asa... odata imi luasem bicicleta noua si m-am luat la intrecere cu catalin, de la elena (care statea un pic mai inainte de finu') si pana la ulita, dar nu am fost atenti la amenanjatul traseului asa cum era cuvenit unei curse de o asemenea anvergura, si la viorel in fata am intrat cu toata viteza intr-o fata care se juca cu alti copii pe-acolo si am cazut. m-am julit, bicicletei i-am indoit ghidonul, dar nu foarte tare. fata nu mai stiu ce a patit. chiar si dupa cazatura ma descurcam admirabil cu cele 18 viteze ale bicicletei si eram singurul care putea sa mearga la perfectie cu bicicleta cu cadru de dama ( deh, eram mic, nu puteam sa ma urc pe celelalte ) in ciuda ghidonului stramb. inainte de ea, am avut o bicicleta BMX de care eram la fel foarte mandru pentru ca nu mai avea nimeni pe toata strada. sora-mea avea una mai mare pe care am confiscat-o atunci cand ea crescuse indeajuns de mult incat sa nu-i mai placa sa folosesasca vehicule cu doua roti.

imi placeau mult si gumele alea tatoo parca se chemau. le tin minte si ambalajul: era negru cu scris alb si un font din acela de scriau samuraii cu el (sau cel putin asa mi se parea). gumele erau de vanzare la laurentiu, vis-a-vis de viorel. ce era special la gumele tatoo era faptul ca, surprinzator sau nu, primeai un tatuaj cu fiecare. preferatul meu era tatuajul rechin. imi placea sa trag de piele ca sa vad cum se face rechinul mai mare si mai fioros. daca erai atent cum te speli, tatuajele tineau si o saptamana. toti baietii de pe strada ne luam gume din alea si ne umpleam mainile de tatuaje incepand de la incheietura pana la umar. cand primeam bani de la bunica, ma duceam sa-mi iau guma de la laurentiu si ocazional guma turbo, pentru ca primeam poze cu masini misto si le lipeam pe frigider. sau cu testoasele ninja. odata, maica-mea s-a enervat ca de fiecare data cand venea sa ma ia aveam mainile pline de tatuaje si mi-a zis sa nu ma mai vada cu ele. asa ca de fiecare data cand trebuiau sa vina parintii sa ma ia inapoi la bloc, ma duceam la baie si ma spalam pe maini si frecam cu sapun pana mi se inrosea pielea ca sa scot tatuajele.

aveam si televizor la mamaia. si in fiecare zi la ora stabilita il deschideam si ma uitam la serialele mele preferate de desene animate: furia rosie turbo si macron 1. macron 1 era un robot, iar furia rosie turbo era o masina condusa de un nene cu plete blonde. amandoi erau de partea binelui evident. odata, cand eram intr-o ora la scoala, m-am apucat sa cant melodia de la inceputul serialului macron 1 intr-un mod foarte soptit. domnisoara invatoare m-a vazut si m-a intrebat "ovidiu ce fredonezi acolo?". eu i-am raspuns "nimic, domnisoara invatatoare. nimic."...

in mod incredibil, atunci cand eram mic imi placea la nebunie sa ma joc cu masinutele. aveam unele superbe, obtinute prin presiuni repetate de la parinti. din acelea mici, de la firma matchbox. se gaseau prin magazine din jurul unirii de pe acolo... pe la cocor, pe la bucuresti... aveam un ford probe (prototip evident), un audi avus quattro de care eram pur si simplu indragostit de felul in care arata, si multe altele... aveam si un garaj pentru ele, cu lift foarte misto... si un pod. inainte sa am aceste doua constructii, mergeam in colt la tanti ioana, la intersectia dintre ulita si strada noastra, si ne sapam in pamant garaje. ori cu mana, ori cu batul. mi se inegreau unghiile. ionut avea cele mai tare garaje, le facea foarte frumos, cu rampa de intrare, cu mai multe camere. tot el facea cele mai tari baraje. atunci cand ploua, prin santurile de pe marginea strazii curgea apa si noi ne apucam sa facem baraje ca sa nu treaca apa. le faceam din namol si le intaream cu pietre ca sa nu patrunda apa deloc.

imi placea sa adun bete cand eram mic. cu cat erau mai drepte si lungi (fara aluzii va rog), cu atat imi placeau mai mult. iubeam cu desavarsire zgomotul pe care il faceau atunci cand le agitam prin aer. un vajait cu atat mai frumos, cu cat batul era mai lung. odata l-am lovit pe catalin cu un bat pentru ca nu voia sa imi dea o masinuta care era a mea. a inceput sa planga si mi-a aruncat masinuta. a plecat din curte acasa. imediat mi-a parut rau pentru ce am facut. peste cateva zile ne-am intalnit si totul a fost uitat. atunci cand esti mic, nici macar nu trebuie sa spui ca iti pare rau, un zambet este de ajuns si totul este uitat. cand cresti mare, zambetul nu mai are puterea pe care ar trebui sa o aiba pentru ca oamenii sunt prea ocupati ca sa ii cuprinda sensul. si cuvintele goale si fara greutate capata un inteles prefacut.

zambet.

Eis

Nu pune mâna ta caldă pe lacul îngheţat. Mai bine te-ai trânti un pic în noroiul din jur. În rochia-ţi albă, lungă, arăţi ca o fantasmă. Îţi simt inima bătând uşor, uşor şi parc-aud cum curg încet lacrimi roz pe obrajii tai. De ce plangi? Esti fericită. Încetează! Te mişti atât de încet pe marginea subţire, de parcă ai vrea să-ţi aminteşti motive pentru care să mergi un pic mai repede.
Uite-te în zare. Hai.. nu fi fricoasă, prostuţo. E răsăritul sau apusul? Ghiceşte! Mă întreb dacă cei din jurul tău sunt oameni sau copaci. Ah, nu-mi place singurătatea asta. O cascadă ar fi minunată. Ador sunetul apei căzând de la înălţime mare. Lovindu-se mereu de gheaţă. Îmi aminteşte de ceva pierdut, cândva, demult.
Draga mea, esti desculţă. Cum reuşeşti să-mi patinezi aşa? Plutesti. Respiri sacadat şi schimbi ritmul paşilor tăi, odată cu vântul. Să căutăm împreună marginea opusă a lacului. De ce te interesează ce este acolo? Poate e totul la fel ca aici. Poate e nimic. Mi-e teamă.

Te vei apleca uşor crezând naiv în fericire, dar nu se va sparge gheaţa. E doar o iluzie. Tu nu aşa vei pieri. Aşteaptă.

47 - 07